🤵🏻‍♂️: Și…tu cu ce te ocupi?
👩‍💼: Sunt coach.
🤵🏻‍♂️: Aha…

De curând am participat la mai multe evenimente de networking, la care am fost întrebată, evident, “Tu cu ce te ocupi?”. Răspunsul pe care îl dădeam instant, foarte mândră și sigură pe mine, era “Sunt coach”, la fel de natural cum spuneam, cu ani în urmă, “Sunt avocat” sau “Sunt antreprenor”.

Doar că, în cazul de față, acest răspuns a generat mai multă confuzie decât interes și nici completările ulterioare, precum “ajut oamenii să își exploreze și maximizeze potențialul” nu pare că au ajutat la limpezirea situației.

Am observat trei mari categorii de reacții ale interlocutorilor mei la acest răspuns:

🤔 O mică parte manifestă o curiozitate reală, recunosc că nu sunt foarte familiari cu fenomenul și îmi cer detalii despre ce înseamnă, cum funcționează coachingul, cum îi poate ajuta etc.;
💡O altă parte sunt familiarizați cu conceptul, poate chiar au fost clienți de coaching și îmi pun întrebări despre cum lucrez, cu cine lucrez, care e nișa mea, etc.;
😶‍🌫️ În sfârșit, o mare parte sunt cei asupra cărora se așterne o umbră de nedumerire și confuzie la auzul răspunsului meu, însoțită fie de o sprânceană ridicată, un zâmbet încurcat sau un “a-ha” politicos care sugerează o aparentă înțelegere, urmat de schimbarea salvatoare a subiectului în secunda imediat următoare. Într-o cultură dominată de o mentalitate de genul “ce-o să zică lumea că nu știi?” sau “te faci de râs dacă întrebi”, pare a fi o soluție la îndemână.

Mi-am dat seama că, deși răspunsul meu reflectă realitatea “din teren”, este totuși un răspuns greșit. Bine, nu e chiar “greșit”, dar are darul de a așterne ceața peste o mare parte din audiență. Hai să spunem că nu e cea mai fericită alegere atunci când vrei să te prezinți unor oameni și vrei ca aceștia să înțeleagă cu adevărat ceea ce faci.

Coachingul este o profesie tânără, cu o istorie mică în spate (mai ales în România) și cu o înțelegere a fenomenului și mai mică, de aceea reacțiile de genul “ok, sună bine, dar ce-o mai fi și asta?” sunt de înțeles. Sau confuziile, pe care de asemenea le-am remarcat, cu psihoterapia, trainingul sau consultanța.

M-am tot gândit cum ar trebui să mă prezint sau ce ar trebui să răspund la întrebarea “Tu cu ce te ocupi?” pentru ca răspunsul meu să fie scurt, relevant și oamenii să înțeleagă ce fac.

Mai exact, să înțeleagă că 💫 o conversație cu o persoană care nu se poziționează ca specialist în problema lor și nu le dă soluții sau sfaturi poate să fie life-changing.💫 Că o conversație cu un “partener de gândire” care îi provoacă să gândească diferit îi poate ajuta să genereze singuri toate soluțiile și răspunsurile de care au nevoie.💫 Că simplul fapt de a avea un spațiu intim și sigur în care pot să-și pună gândurile pe masă și să se uite la ele din alt unghi, fără teama de a fi judecați, și să fie ascultați cu adevărat, este de neprețuit.💫 Că oglinda în care se văd în procesul de coaching este o oglinda magică, care reflectă ceea ce ei singuri nu vor putea vedea niciodată într-o oglindă.

Cum aș putea să cuprind într-o singură frază de răspuns toate astea, atunci când trebuie să prezint într-un minut ceea ce fac, la mesele de speed networking? Evident, n-am cum.

Și atunci am decis să-mi nuanțez răspunsul în această frază simplă: “Ajut oamenii ajungă acolo unde își doresc, provocându-i gândească diferit pentru a-și găsi răspunsurile și soluțiile”.

Iar pentru cei care nu cunosc sau n-au înțeles încă valoarea coachingului, mizez pe o minte deschisă și pe curiozitate.

Cred sincer că una din cele mai importante trăsături care ne poate ajuta în dezvoltarea personală este curiozitatea:
🔎 Acea gândire specifică începătorului, dispus să învețe și să experimenteze lucruri noi în fiecare zi;
🔎 Acea atitudine de copil curios, care-și dă voie să pună întrebări fără teama de a părea caraghios și să fie vulnerabil fără teama de a fi judecat;
🔎 Acea minte deschisă, dispusă să iasă din captivitatea identității și a convingerilor pe care și le-a format deja și dispusă să afle răspunsul la întrebări precum: “În ce fel gândirea mea ar putea fi greșită?” sau “Ce se află în acel punct mort și nu pot vedea încă?”.

De fapt, postarea asta e o invitație la 🫴 curiozitate.

La a pune (și a vă pune) întrebări acolo unde simțiți că e ceață și a vă lăsa latura curioasă a minții să exploreze și cărări mai puțin bătute. Coachingul vine cu claritate. Și, cum orice lucru devine mult mai ușor de înțeles atunci când e pus în practică, e și o invitație de a testa coachingul pe propria piele, de ce nu?

Cu un mic avertisment: ⚠️ “Pericol de dezvoltare personală!”