I. De ce apare în capul tău acest “mic impostor” când ajungi într-un rol nou?

Dacă tocmai ai intrat într-un nou rol executiv, foarte probabil că în capul tău și-a făcut loc acest mic omuleț vocal, care se agită continuu: „te vor descoperi! nu meriți să fii aici!”

Vocea lui e insistentă, te zgârie pe creier, te ține treaz noaptea și sădește încet-încet neîncrederea: ”Chiar merit să fiu aici? Voi face față”?

Bine, tu știi exact cât ai muncit să ajungi aici, știi că meriți pe deplin, ai destule dovezi în sensul ăsta cât să-ți construiești un caz solid în instanță („Onorată Instanță, aveți aici toate dovezile că eu sunt persoana cea mai potrivită pentru acest job”).

Și totuși, apare îndoiala.

Omulețul țipă. Vocea lui e amplificată de:

🔍 Cea a CEO-ului care, imediat după ce te felicită, începe să vorbească despre „rezultate rapide” și „schimbări urgente”;

🔍 Microscopul sub care ești pus de echipa ta, care-ți scanează fiecare mișcare imediat ce te instalezi;

🔍 Avalanșa de informații și așteptări care te lovește din plin;

🔍 Incertitudinea care planează în jurul rolului tău, a priorităților, relațiilor și culturii din companie:

„Cum se fac lucrurile aici? Ce contează cu adevărat?”

Micul impostor din capul tău jubilează:

„Nu cere ajutor, e un semn de slăbiciune! Trebuie să arăți că le știi pe toate, doar ești expert, ești un rock-star, de asta te-au adus!”

Presiunea e enormă.

Și atunci cedezi. Și cazi în capcană.⚡

Încerci să demonstrezi cu orice preț că meriți să fii acolo.

• Acționezi impulsiv. Iei decizii de impact, fără să ai toate datele și fără să fi descifrat noul peisaj organizațional.
• Cazi în păcatul micromanagementului, concentrându-te pe lucrurile pe care știi să le faci, deși noul rol e diferit.
• Tai curba de învățare, n-ai timp de asta, trebuie să livrezi, nu?
• Îți încordezi mușchii „autorității”, ca să preiei controlul.

Ceilalți îți simt ezitarea și frica și trag frâna de mână.

☀️ Care e vestea bună?

Ceea ce simți e normal.

Conform studiului Korn Ferry – Workforce 2024 Global Insights Report, în USA, 71% dintre CEOs experimentează sindromul impostorului.

Fiecare perioadă de creștere vine cu responsabilități crescute, presiune, îndoieli și multă incertitudine.

E firesc ca un „mic impostor” vocal să-și facă loc în capul tău când ajungi să joci în liga mare, la vârful organizației. O voce care te sabotează: „nu ești suficient de bun, nu-ți meriți locul acolo”. Asta poate duce la o criză de încredere și decizii proaste.

Însă omulețul din capul tău e parte din proces, trebuie doar să înveți să-l gestionezi.

II. Cum dai la mic vocea impostorului din capul tău?

Așadar, odată ajuns la vârful organizației, cum îți păstrezi claritatea și încrederea pe care “micul impostor” încearcă să le submineze?

Iată câteva idei care ajută:

1. Pune-ți la îndoială îndoielile. Spune-le cu voce tare. Ieși din capul tău.

Pune pe masă fricile și convingerile care te sabotează (”să cer ajutorul e un semn de slăbiciune”, „nu sunt suficient de bun pentru asta”) și chestionează-le:

„E real sau e doar o poveste spusă de omulețul din capul meu?”

Reformulează-le, în acord cu ceea ce știi că e real.

2. Construiește-ți un caz solid

Amintește-ți ce te-a adus aici — rezultatele trecute, progresul făcut până în prezent, recunoașterea și încrederea celorlalți.

Imaginează-ți că ești în proces cu „omulețul” pentru defăimare: susține-ți cauza și adu toate probele clare că meriți să fii aici.

3. Mută focusul pe prezent și pe ce merge bine

Creierul e programat să vadă pericolul și tot ce ar putea merge prost, nu progresul. Schimbă focusul de pe scenariile catastrofale legate de viitor („mă vor descoperi”), pe ce merge bine în prezent și e real.

Ia-ți zilnic câteva minute de reflecție, fă zoom out:

„Ce am făcut bine? Ce a mers prost? Ce mai am de învățat? Cum aș putea fi mai în control?”

4. Adu pe cineva în colțul tău, cu care să vorbești

La nivel executiv, aerul e rarefiat, ca și rețeaua de persoane apropiate cu care poți vorbi deschis. Un coach extern, obiectiv, fără o agendă proprie, îți poate oferi spațiul de care ai nevoie ca să încetinești, să ieși din capul tău, să reflectezi.

Să dai astfel la mic vocea omulețului din capul tău. Să separi poveștile de realitate.

Concluzie

Așadar, micul impostor din capul tău e parte din procesul tău de creștere. E firesc să-l auzi când ajungi la vârf.

Poți învăța însă să-i reglezi volumul și să mergi înainte cu încredere.

📩 Dacă îți sună cunoscut, hai să vorbim.